|
|
|
05
februarie
2010, 12:44
|
|
|
 Din istoria sportului auto. Mercedes in Formula 1 (ultima parte)
1954-55. Prima cochetare a lui Mercedes cu Formula 1
Fragmente din cartea lui Nicolae Cosmescu, „Devoratorii de Mari premii-anii 50”.
(Partea a III-a)
 MARŞUL ,,COMANDANTULUI” FANGIO
Am ales această formulare pentru a ilustra că în cursele acelui an nu a fost nici o bătălie, nici o dispută. Nici chiar internă. Trupa lui Mercedes, avându-l în frunte pe Fangio ca pe un adevărat comandant, a bântuit pe circuitele lumii, neiertând nimic, nelăsând speranţe nimănui. Totul a început la jumătatea lui ianuarie, în Argentina. În plină vară argentiniană, pe o căldură insuportabilă, demnă mai degrabă de infern. Aceasta a fost inamicul public numărul unu, căruia foarte puţini i-au rezistat. Atât piloţi, cât şi maşini. Cele mai multe abandonuri s-au datorat problemelor de alimentare cu benzină şi, firesc, accidentelor. Mercedes a fost la un pas de dezastru. Kling a ieşit ,,din cărţi” încă din turul doi, angrenat într-o asemenea mezaventură, iar S. Moss, noul recrut, a fost constrâns la abandon de…vaporizarea benzinei. Epuizat, deşi nu parcursese decât o treime din lungimea Grand-prix-ului, Moss s-a întins pe iarbă. O va abandona repede şi pe această pentru că Herr Neubauer a sunat adunarea, obligându-l să se urce în maşina pe care nici Kling, şi cu atât mai puţin Hermann, primul ei pilot, nu reuşiseră să o aducă acolo unde îi era locul. Moss nu a realizat mare lucru, clasându-se modest, la două tururi de învingător.
Şi de această dată onoarea teutonilor a fost salvată tot de Fangio. Un Fangio luptător, dar mai ales norocos. El a fost dominat timp de 25 de tururi de un alt argentinian, Gonzalez, iar în clipa când trece de acesta e nevoit să intre la boxe, datorită inevitabilelor probleme de alimentare cu benzină. Numai că ele se rezolvă şi Fangio remontează eroic, insensibil la căldură, de la locul 4, la victorie! O victorie destul de dureros plătită, cu câteva arsuri de gradul doi, datorate motorului supraîncins. 
Însă nu numai el a suferit. ,,Gladiatorul” Farina a luat startul îndopat de calmante, cu picioarele încă pansate datorită accidentului din sezonul trecut. Eroicul Farina, în combinaţie cu ,,Pètoulet’’ Trintignant, reuşeşte un record original: se clasează atât pe locul doi, cât şi pe locul trei!! Un unicat în analele Formulei 1.
Din Belgia, de la Spa, va începe o adevărată demonstraţie de forţă a maşinii germane. Deşi la antrenamente tânărul Castellotti reuşeşte, în semn de omagiu adus marelui Ascari, să bată întreaga trupă a lui Mercedes, în cursă nu poate nimic în faţa inaccesibilelor ,,săgeţi argintii”. Pentru Lancia, exchibiţia în Formula 1 se încheiase. La fel şi pentru Nino Farina, care a prins ultima treaptă a podiumului, în urma duetului Fangio–Moss, natürlich!. Frumoasă, meritată, ieşire din scenă pentru primul campion al lumii. În acea clipă el nu ştia că destinul îi fluturase drapelul de final al carierei. O singură emoţie a avut Moss în tot week-end-ul belgian: când a făcut pană de cauciuc. Din fericire, se întâmpla în turul…de onoare.
După firavul platou de participanţi prezent în Ardeni, la Zandvoort lucrurile s-au mai ameliorat. Numărul competitorilor a crescut, dar nimic nu a putut opri marşul trupei germane. O cursă fără istorie.
În pragul toamnei, Formula 1 îşi va încheia conturile în Italia, unde Fangio învinge cu mai puţin de o secundă avans în faţa veteranului Pierro Taruffi, ,,mercenar” înrolat în trupa germană încă din timpul ,,bătăliei pentru Anglia”. Taruffi, pe un Mercedes necarenat ce practic acuza o penalizare de una la două secunde pe tur faţă de versiunea cu roţile acoperite, folosită de argentinian şi Moss, reuşeşte ultima sa mare performanţă într-o lume în care maşinile italiene erau surclasate net de tehnica germană. A fost cântecul de lebădă al lui Taruffi, care va mai fi prezent ocazional la două Mari premii, înainte de a pune definitiv casca în cui. Era şi timpul! Avea 50 de ani.
…Argentina, Belgia, Olanda, Italia. Toate au fost ,,anexate” graţie lui Mercedes-Korps, avându-l ca vârf de lance pe Juan Manuel Fangio, de acum triplu campion al lumii.
 PROFETUL DIN MARANELLO
În relatarea ,,faptelor de arme” ale celor de la Mercedes-Korps am ignorat cronologia. Am sărit peste cursa monegască. Am făcut-o însă deliberat, pentru că ea, în ,,jurnalul de luptă” al germanilor, se înscrie la categoria dezastre. Ceea ce s-a reuşit să se evite în Argentina, aici a fost imposibil. Tocmai aici, în principatul tuturor tentaţiilor şi plăcerilor. Dar şi al tuturor pericolelor.
La Monte Carlo, trupa lui Mercedes, înjumătăţită de ,,lăsarea la vatră” a lui Hermann şi absenţa lui Kling, a fost nevoită să capituleze. Să nu vă imaginaţi că a fost îngenunchiată de vreun pământean. Nicidecum! A fost victima unei ,,trădări” din interior. A fost învinsă de propria sa mecanică. Sau de soartă, dacă vreţi! Să fi ştiut oare Enzo Ferrari ce avea să se întâmple?
…Cu două săptămâni înainte de a debarca în Golful Piratului, echipa de uzină a lui Ferrari făcea teste private la Imola. Teste de fiabilitate pe distanţa de 300 km, cât asigura autonomia un plin al rezervorului. În paralel cu pista, incognito, ,,il Commendatore” a făcut şi el un tur de circuit. Pe jos, urmărindu-şi angajaţii. La final i-a adunat într-o şedinţă tehnică ad-hoc spunându-le părerea despre evoluţia fiecăruia. Lui Trintignant, povesteşte mult mai târziu ,,Pètoulet”, i-ar fi zis doar atât: ,,Tu vei câştiga Grand prix-ul de la Monaco”. Ceea ce în plină ,,epocă Mercedes” era mai mult decât stupefiant. Enzo nu glumise, vorbise cât se poate de serios. El a dat ordin directorului său sportiv ca la Monte Carlo să facă tot ce zice Maurice Trintignant.
Francezul, deşi dorea ca profeţia să se împlinească, era convins că n-avea nici o şansă dacă maşinile germane nu abandonau. Şi nu greşea.
…Cursa. Prima linie a grilei de start era una de vis: Fangio-Ascari-Moss. Adică tot ce a avut mai bun primul deceniu din viaţa formulei regină. Startul i-a dat dreptate lui Maurice: cele două Mercedes-uri, în configuraţia Fangio-Moss, s-au desprins implacabil de tandemul Ascari-Castellotti, depărtându-se cu 1,5 sec./tur, de cei de la Lancia. ,,Pètoulet” nici vorbă să ţină ritmul cu oamenii din frunte!
Turul 50, jumătatea întrecerii. Fangio sparge motorul! Moss, care până atunci îl urmase ca o umbră, devine liderul cursei, îndepărtându-se mai mult ca sigur spre prima sa victorie majoră. Treizeci de tururi mai departe, speranţele lui Trintignant că el va fi învingătorul se năruii drastic: rezervorul de ulei i se fisurează. ,,Din clipa aceea, fiecare viraj era un Mare premiu. Problemele cu presiunea nu se manifestau decât în virajele pe stânga, ce le luam”, zicea Maurice, ,,decuplând transmisia şi compensând pierderea de timp în cele de dreapta. N-am muncit în vreo cursă ca în aceea”. Într-adevăr, francezul a făcut minuni reuşind o cursă în care 93 de tururi din cele 100 nu difereau între ele cu mai mult de o secundă!
Dar, în turul 81, Stirling Moss sparge un piston şi abandonează! Avansul său faţă de Ascari era de 1 min.20 sec.! Cei de la standul Lancia devin euforici. Aşteaptă trecerea lui Alberto pentru a-i semnaliza că e la conducerea Marelui premiu. Îl vor aştepta însă în zadar. Ascari n-a fost lider decât de la ieşirea din tunel până la atacarea şicanei, unde, trădat de frâne, ratează trasa. Lancia loveşte glisierele, se învârte ca un titirez şi plonjează cu spatele în mare. De data asta pilotul scapă cu câteva contuzii, numai că în clepsidra vieţii sale mai rămăsese puţin nisip. Trintignant, ca orice latin adevărat, e de altă părere. El spune că Ascari a ieşit pentru că a forţat, conştient că el, ,,Pètoulet”, mai devreme sau mai târziu, urma să-l depăşească. ,,Eram la 5 sec. de el”.
Presa vremii zice că fără accidentul lui Ascari, Trintignant n-ar fi câştigat. Trintignant zice că da. Ţinând însă cont de derularea evenimentelor, victoria a fost mai mult…moştenită. Oricum, rezultatul este cel care contează. Numai el rămâne. Maurice a câştigat, devenind primul francez învingător într-un Mare premiu contând pentru Campionatul mondial. Enzo Ferrari avusese dreptate.
 KAPUTT
Anul 1955 a fost un an tern pentru automobilismul de foarte mare performanţă. Sportul auto mondial a fost puternic zdruncinat de cel mai teribil accident petrecut vreodată. Sinistrul s-a întâmplat în celebra cursă de 24 de ore de la Le Mans, şi a fost generat de o manevră greşită a lui Hawthorn, ce la obligat pe urmăritorul său la o execuţie asemănătoare. Iar lui "Levegh" (maşină Mercedes), aflat în imediata apropiere, nu i-a mai rămas altceva decât să-l telescopeze pe cel din faţa sa. Atunci s-a produs tragedia. Motorul supraîncins al Mercedes-ului s-a desprins de pe şasiu şi a zburat ca un proiectil în tribună, omorând pe loc 80 de spectatori şi rănind mai bine de 120. Un adevărat carnagiu!
Evenimentul a fost urmat de o mulţime de acţiuni punitive: curse suspendate, curse interzise, curse hulite. Programe sportive reduse sau stopate. Ceea ce se va întâmpla şi cu echipa de Formula 1 a lui Mercedes, care în seara dinaintea cursei de la Monza, pe când pregătea sărbătorirea noului titlu, a primit o telegramă de la sediul din Stuttgart prin care era anunţată că aceea va fi ultima cursă a ,,săgeţilor de argint’’. O măsură „politică”, dictată de implicarea lui Mercedes în tragedia de la Le Mans. De la Monza, maşinile ce ,,terorizaseră’’ timp de două sezoane lumea curselor au plecat direct la muzeu. ,,Supravieţuitorii’’ puteau sta de acum liniştiţi, puteau privi mai optimişti în viitor. Mercedes F1 era kaputt! Capitulase definitiv şi necondiţionat. Cel mai bine a sintetizat dominaţia zdrobitoare, descurajantă, a acestora, Stirling Moss: ,, dacă nu ieşeam în decor, noi eram siguri, Fangio şi cu mine, că terminăm pe locurile 1 şi 2’’. Acum însă, şi el şi Fangio deveniseră şomeri. De moment, bineînţeles!
Nicolae Cosmescu
EXPLICATII FOTO:
1-Inginerul Rudolf Uhlenhaut lângă unul din transportoarele monoplasurilor casei germane.
2-Moss, oficiind într-o cursă în care nu i-a reuşit nimic, Argentina 1955.
3-Monza. Tristeţe mare la standul Mercedes. Ştiind că s-a sunat retragerea, nici chiar faimosul Neubauer nu se mai agita (în dr. foto, uşor mascat de carabinier).
4-„Săgeata arginitie”, în rochie de gală, îşi trage reverenţa încheindu-şi cariera cu o victorie.
|
| |
| |
|
