06 octombrie 2009, 12:23

"Astept provincia"

Concluziile lui Tudor

Cand vad ce se intampla de doi ani in Campionatul National de Raliuri imi aduc aminte de anunturile publicate inainte de ’89 in „Romania libera”: „schimb frigider Fram cu masina de gatit sau 3 butelii, astept provincia”. In lumina ultimelor rezultate din CNR cred ca federatia ar putea da publicitatii o replica pe masura: „donez titlu national intr-un sport din ce in ce mai neinteresant, asteptam pilotii din Europa.”

Este pentru al doilea sezon consecutiv cand un echipaj strain – de data aceasta din Ungaria – se impune in Romania cu o etapa inainte de finalul anului competitional. Si asta nu este tot, la fel ca in 2008 si in prezent treptele „podiumului national” sunt ocupate de piloti din afara granitelor tarii noastre. Ce-i drept, Vali Porcisteanu mai poate spera la o medalie, dar e greu de crezut ca Raliul Argesului va schimba dramatic configuratia clasamentului general.

Lasand la o parte dificultatile financiare sub auspiciul carora s-a desfasurat actualul campionat de raliuri (curse formate din doar doua speciale, masini putine la start, abandonuri numeroase in fiecare etapa), nu putem sa nu vedem ca avem de-a face cu o criza de fond. Sponsorii seriosi s-au retras rand pe rand, rezultatul fiind disparitia de la linia de start a cel putin 10 driveri importanti (nu are sens sa le mai dau numele, toata lumea ii cunoaste). In aceste conditii s-a ajuns in situatia absolut penibila si aberanta ca masini de Grupa A sa intre constant in punctele clasamentului FIA. Nu contest valoarea respectivilor piloti, dar nu stiu ce relevanta mai au asemenea rezultate in momentul in care intre un combatant si lider se pune o „bariera” de 6-7-8 minute...

In afara de lupta la varf, unde s-au implicat in mod real 4 piloti, confruntarea din CNR a fost o egalizare in nonvaloare, un „melanj” de maini ridicate care au spus „prezent” doar pentru ca se citea catalogul, comportarea respectivilor piloti pe speciale fiind una cel mult mediocra. Exceptam din aceasta discutie echipajele care au participat meteoric la CNR-2009, din motive lesne de inteles.

Practic, ce am avut de vazut anul acesta? Un start „umar-la-umar” Porcisteanu-Gergo, urmat de o interventie in forta a campionului Miettinen, urmat de un finish solitar al maghiarului, incoronat chiar de la Arad. In tot acest timp, Tempestini acumula puncte, fara a avea macar un succes de etapa, lucru care demonstreaza atat constanta dar si lipsa de performanta reala. E imposibil sa speri la coroana cu lauri fara sa ai macar o victorie!

Din punctul meu de vedere este mult mai interesanta confruntarea de la Grupa A, unde Filip (lider cu 45 p), Keleti (44 p) si Mulner (37 p) sunt despartiti de 8 puncte, apele nefiind deloc limpezi. Sunt deosebit de curios ce se va intampla in ultima etapa, mai ales ca echipajul Keleti/Ponta vine dupa un succes fenomenal in WRC-Raliul Spaniei (locul 28 la „general” si locul 4 la „R3” – SINCERE FELICITARI DOMNILOR!!!) si spera sa incheie 2009 „en-fanfare” cu un tilu national.

Si atunci cu ce ramanem? Sau mai bine zis la ce sa ne asteptam in 2010? La acelasi anonimat in care se desfasoara fiecare raliu, la acelasi dezinteres din partea sponsorilor, la acelasi numar mic de spectatori de pe probele speciale (superspecialele chiar nu se pun la socoteala), la raliuri cu 20-30 de masini la start, dintre care jumatate Loganuri. Poate Jack Daniels Hiparion RT se va inscrie din nou (va concura singura la echipe pentru ca Napoca Rally Team nu mai poate suporta inca o umilinta majora), iar conducerea se va mandri ca a acumulat 150 de puncte care nu au nicio insemnatate, decat pentru a pacali un sponsor care in afara ca a carat „pitipoance” prin parcurile de service si a impartit cateva baxuri de bautura nu a facut nimic la capitolul imagine.

E un scenariu de cosmar, dar sansele ca el sa se puna in practica sunt incredibil de mari, chiar daca noua nu ne convine.

Teodor Hossu-Longin

P.S. – Comunicatul de presa al lui Marco Tempestini in care italianul afirma, citez: (...) „Vreau sa-l felicit pe Gergo Szabo, care a mers foarte tare inca odata, este adversarul pe care il respect cel mai mult, un om a carui abordare imi place, nu are fite, nu este vedeta si este disponibil pentru toata lumea si pentru orice. Asa incat, de data asta sunt fericit ca m-a batut cineva pe care il consider mai tare ca mine.” – este cea mai mare mizerie pe care am vazut-o in viata mea! Dupa ce in 2008 Miettinen l-a batut fara drept de apel pe italian (i-a dat cu probele in cap si cu ceasul de la gara pe speciale), inregistrand 5 victorii din 8 posibile si un loc 2 (53 p), la 14 puncte in fata lui Tempestini, sa vii acum sa spui ca doar pe Gergo il consideri „mai tare” ca tine este o mitocanie incredibila! Pe de alta parte, tipica pentru acest personaj.