Raliul Sibiului UniCredit Leasing

Sibiu, 06 oct. - 07 oct. 2017
www.raliul-sibiului.ro

>


  Clasamente 2017
Clasament general
1.  B.Marisca236.0
2.  D.Girtofan217.0
3.  V.Porcisteanu166.0
4.  S.Tempestini132.0
5.  F.Tincescu71.00
Clasament echipe
1.  Napoca Rally Academy491
2.  Prorally Team Brasov437
3.  DTO - Tellur Rally Team401
4.  Omega Rally Team233
Clasament juniori
1.  M.Muresan149.0
2.  N.Maior133.0
3.  D.Budai118.0
4.  A.Girtofan78.00
5.  A.Gheorghe71.00
Clasa 2
1.  B.Marisca164.0
2.  D.Girtofan155.0
3.  S.Tempestini96.00
4.  Z.Juhos39.00
5.  Z.Marozsi27.00
Clasa 3
1.  V.Porcisteanu174.0
2.  F.Tincescu84.00
3.  A.Grigore71.00
4.  R.Tomita60.00
5.  M.Mihalache39.00
Clasa 5
1.  A.Raspopa112.0
2.  A.Teslovan100.0
3.  C.Toader58.00
4.  G.Ene53.00
Clasa 7
1.  M.Manole87.00
2.  C.Grigoriu66.00
3.  A.Coreanu39.00
4.  C.Szabo15.00
Clasa 9
1.  R.Necula134.0
2.  N.Maior111.0
3.  B.Vrabie101.0
4.  M.Muresan94.00
5.  C.Szabo80.00
Clasa 11
1.  J.Tatu100.0
2.  D.Dinu68.00
3.  T.Abraham60.00
4.  A.Mihalache55.00
5.  R.Nechifor52.00
Clasa 12
1.  R.Cotut66.00
2.  A.Minea51.00
3.  G.Badea46.00
4.  M.Beldie19.00
5.  R.Gilles12.00
Vehicule istorice I2
1.  D.Alexandrescu30.00
2.  A.Agapian15.00
Vehicule istorice I3
1.  G.Stanciu127.0
2.  P.Constantinescu77.00
3.  A.Brajkovic64.00
4.  M.Bucovicean48.00
5.  D.Alexandrescu14.00
 Clasamentele complete


  Suntem pe Facebook

Fumul de miercuri: "Cand nimeni nu se uita la tine"

Data: 25 Octombrie 2017 / Raliuri

Vorbim de placerile noastre vinovate, de cine suntem cand nu se uita nimeni la noi, de ce ramane din piepturile umflate de pe probe cand suntem doar noi cu o masina sportiva sau de curse, atat. Stiu ca, atunci cand eram la facultate, trebuia sa vad cu cat merge orice  masina pe care puneam mana. Nu conta ca este o Ibiza 1.2/64CP, o Jetta 1.6d sau un Passat 4.0 W8 (masina cu care am prins pentru prima oara 240 la ora). Faceam asta indiferent daca eram singur in masina, cu prietenul meu cel mai bun, Oliver, sau cu maica-mea. Preferam totusi sa fiu singur. Atunci nu aveam teribilisme, doar un teribilism. Sa merg cat de tare pot. Cel mai mult imi placea o portiune de drum inainte de Timisoara, dinspre Arad, unde, dupa o usoara coborare unde prindeai cat te tinea masina, venea un viraj pe care il puteai lua plin. 160, 200, mergea plin. Am facut atatea tampenii cu Oliver ca la un moment dat aproape consideram ca, daca vom muri intr-un accident, ar fi fost o intamplare oarecum normala pentru stilul nostru de viata. Nu o sa uit niciodata cum, sub un viaduct, Oliver a intrat in depasirea unui TIR. Fiti atenti, din fata vine alt TIR, scoate din a cincea, ii da a treia, tureaza V6-le de pe Mitsubishi-ul Galant pana la 7000, da a patra si vedem amandoi ca nu e destul, nu vom reusi depasirea. M-am gandit: „Asta este, ne facem praf. E ok, sunt cu Oli, am avut o viata faina, o sa sufere maica-mea dar nu conteaza, eu sunt multumit. Mi se potriveste, o sa se vorbeasca cum doi nebuni au murit intr-un accident ingrozitor.” Am spus doar atat „Oh fuck!”. Pe bune, la varsta aia, o dai pe engleza din filme. Ei bine, am scapat. Am mai scapat si din altele si mai periculoase in care am sfidat orice bun simt, orice lege a fizicii. Nici pana in ziua de azi nu stiu daca cu un Opel Astra de 80CP din ’94 si cu gume uzate pe 14 se poate lua cu 170 la ora o curba de dreapta de pe acelasi drum dintre Arad si Timisoara. Stiu doar ca am intrat in depasire inainte de curba aceea si a trebuit sa franez pentru ca venea cineva din fata. Nu stiu cum am scos-o din cozile de peste pe care le-am provocat. Sigur nu cu stiinta. Atat de mare era nevoia sa merg tare incat ma gandeam serios ca as fi fericit doar sa fur masini, sa le conduc ca nebunul si sa le las undeva mai apoi. Visam sa pun cumva mana pe un 3000GT, pe un Porsche, oricare, sau pe un Maserati Ghibli sau Quattroporte. Alea patratoase, eram innebunit dupa ele. 

Intr-o zi i-am spus lui Oli: „Eu zic ca ne-am consumat jokerii. Daca mai vrem sa facem din astea, ar fi bine sa o facem cu roll-bar”. El s-a si conformat si si-a pus roll-bar in Galant si vreo 500CP pe puntea fata. O nebunie care, bineinteles, s-a terminat cu niste tonouri la 170 la ora. A iesit fara nicio zgarietura. Ideea era nu doar sa ne punem roll-cage, ci sa mergem la curse. Nu am reusit imediat, ci dupa niste ani dar pana la urma, am facut si pasul acesta. Si teribilismele s-au terminat instantaneu. Stiti despre ce vorbesc, sunt sigur. Nevoia de a merge tare nu s-a stins. A trebuit sa vad daca un R8 prinde 300 sau daca un Cupra ajunge la 270, dar a fost in cu totul alte conditii. Dupa alti ani si ani, am ajuns sa ma dau cu un Ferrari pe Motorpark. S-a intamplat chiar vinerea trecuta. Am fost doar eu, omul care are grija de masina, fotograful si bijuteria pe roti. Atat. A fost ceva incredibil. Singur pe circuit, cu o masina cu roll-cage, si nu orice masina, un Ferrari 430 Challenge, slick-uri, viteze de peste 200km/h, viraje luate cu pofta, dar niciun pericol. M-am gandit la Oli care locuieste in Arad si acum. As fi vrut sa fie cu mine, sa ma vada cum merg. M-am invartit la un moment dat la o viteza destul de mare. No drama. Am ramas pe pista. Soarele apunea, faceam un articol pentru revista, a fost ceva atat de improbabil sa se intample cu cel care facea tampenii pe sosea in vremea facultatii. Nu cred ca m-am schimbat. Am aceleasi placeri, aceeasi nevoie sa vad daca merge plin, doar ca imi aleg mult mai cumpatat locurile si momentele in care verific asta. Sunt vinovat de atatea lucruri, insa placerea pe care o ai cand esti doar tu cu un motor aspirat, care urla si te impinge cu furie, este in fiecare din noi, nu-i asa? Daca nu o savurezi si atunci cand nu ai spectatori inseamna ca nu ai benzina in sange. Acum, spune tu, care a fost drumul tau de la tampenii pe strada la curse?

Andrei Mitrasca

Raliuri

  • CNRD
  • ERC
  • Sprint
  • WRC

Coasta

Karting

Altele

  • Stiri