Cotnari Rally - Iasi Centenar

Iasi, 07 sep. - 08 sep. 2018
www.cotnarirally-iasi.ro


  Clasamente 2018
 Clasamente complete


  Suntem pe Facebook

Fumul de miercuri: "Victoria lor e si a noastra"

Data: 01 August 2018 / Raliuri

Da, stim, e momentul in care ies la iveala fanii lui Tanak. Si nu orice fel de fani, ci aceia care acum declara ca ii prevesteau un viitor stralucit inca din 1896. Intr-adevar, ceea ce a facut in Finlanda a fost extraordinar, dar de aici si pana sa ne inregimentam toti ca fani ai lui ar trebui sa fie un drum mai lung. De ce oare ne grabim sa ne atasam de noii invingatori si sa ne descotorosim atat de usor de cei care dau primele semne de neputinta? Trebuie sa fie o alta explicatie in afara de cea care ar concluziona ca suntem niste oportunisti cinici lipsiti de orice loialitate.


                                                                         Foto: adevarul.ro

Haideti sa o incercam impreuna! Psihologic vorbind, atunci cand ne imaginam ceva, intr-o oarecare masura traim acel eveniment. De aceea se spune ca “planurile care se divulga nu se realizeaza”. Pentru ca spunand si spunand, ne imaginam cum „ne traim” acel plan, ceilalti isi imagineaza cum ar fi ca noi sa il ducem la capat si asa, planul isi pierde din energie, din nevoia de a-l trai cu adevarat. Bine, exista si reversul medaliei, acela in care toata lumea stie de planul tau si ajungi sa il duci la final mai mult de rusine decat din nevoia de a-l trai. Eu, unul, aplic metoda asta de multe ori, dar sa nu ne departam de la subiect.

Atunci cand mergem la un meci, cand ne uitam la o intrecere, simtim nevoia sa tinem cu cineva. Cu cineva care are sanse la victorie. Prea rar ne alegem favoritii din alt pluton decat cel fruntas. De ce facem asta? Simplu, ca sa traim impreuna cu ei sentimentul victoriei. Nu e ca si cum am fi noi pe bicicleta si am castiga Turul Frantei dar e mult mai mult decat nimic. In corp curg niste substante care ne fac fericiti chiar daca altii castiga de fapt, nu noi. De aceea ne grabim sa tinem cu favoritii. Impreuna cu ei traim putin din fericirea de a castiga, de a fi deasupra cotidianului, de a ne bucura si noi de baia de admiratie a miilor de oameni care aplauda. De aceea oameni destul de seci ca Schumacher sau Ogier au avut sau au fani multi. Nu pentru felul lor de a fi ci pentru capacitea de a castiga iar si iar. Nici Loeb nu e vreun simpatic, iar despre unul ca Sainz... mai bine nu deschidem subiectul. Victoriile favoritului nostru nu sunt cu nimic diferite de momentele in care eram copii, ne urcam intr-o roaba si ne imaginam ca suntem intr-o masina de curse. Acum suntem oameni mari, cautam visari acceptate social.

Bineinteles ca sunt si fani loiali. Asa cum are Kimi care nu a mai castigat de o mie de ani vreo cursa dar totusi, se bate destul de sus. Are o carisma aparte si de la un moment dat, daca te-ai asociat cu el, e o chestie de onoare si consecventa sa ramai cu el. Dar sa vedeti ce usor vor trece fanii lui Kimi la alt concurent, odata ce se va retrage. Si e normal sa fie asa. Ori incerci sa castigi tu ceva, ori iti alegi un ambasador care sa o faca pentru tine. Ar fi bine ca ambasadorul acesta sa semene cu tine sau cu acel „tu” pe care ti l-ai dori in locul tau dar asta e mai putin important decat sansele lui la victorie. Din acest motiv, se canta sfarsitul carierei multor sportivi inainte ca el sa apara. Pentru ca obosim sa tot tinem cu ei si ei sa ne dezamageasca. Asa a fost cu Federer, asa este cu Latvala, asa a fost cu Hirvonen, cu Halep care pierdea finale etc. Si pentru ca a venit vorba de Halep, tineti minte cata inversunare, cata ura si violenta in reactiile tuturor dupa ce pierdea un meci?! Era frustrarea ca nu ne-a lasat sa castigam cu ea, ca nu ne-a scos din lehamitea cotidiana. Era numarul 1 mondial si cei mai multi inca spuneau ca nu va ajunge mare niciodata. Ea era deja mare dar pentru ca nu aveam pe altcineva cu care sa tinem, nu ne interesa decat sa castige acea finala sau acel meci ca sa ne lumineze putin griul din jur. Si cu tupeu, nesimtire, instabilitate psihica, aromanism cras si mai stiu eu ce, isi permitea ca dupa multe victorii sa piarda acel meci si sa devina astfel ambasadorul tuturor nereusitelor noastre. Dar acum e bine, nu-i asa? Halep castiga Grand Slam-uri, Kimi e pe podium, Tanak il bate pe Latvala, Raul va concura in strainatate... iar noi, ceilalti, nu avem altceva de facut decat sa tinem cu cei care castiga.

Andrei Mitrasca

Raliuri

  • CNRD
  • ERC
  • Sprint
  • WRC

Coasta

Karting

Altele

  • Stiri